Iti place? Click aici sa ii dai share!
Daca tot am primit atatea commenturi despre sport si in general, viata echilibrata, va povestesc astazi despre cum m-am imprietenit cu miscarea si de ce nu mai pot trai fara ea, astazi. Totul a inceput acum mai bine de 12 ani, cand, aplecandu-ma brusc, am ramas cu spatele intepenit. Sunt sigura ca ati patit-o si multe dintre voi, nu este ceva iesit din comun pana la urma, doar ca la mine nu a fost o simpla problema de coloana, ci a fost o hernie de disc foarte urata. Oricata recuperare am facut, fizio, balneo, gimnastica medicala, acupunctura, etc, orice am incercat, nu am scapat fara operatie. Hernia s-a produs brusc, fara nici un semn ca as avea o sensibilitate la coloana, doar pe fondul unui spate fara muschii care sa sutina vertebrele si discurile dintre ele. Evident, pe atunci nu mai facusem sport din liceu, si desi aveam doar 53 de kg, avusesem parte de o sarcina in care luasem peste 20 de kg, mult prea mult pentru un corp complet neantrenat.
Experienta a fost traumatizanta iar recuperarea dupa operatie a fost greoaie si anevoioasa; am inceput cu gimnastica medicala, inot si abia dupa 2 ani am fost apta sa incep antrenamente la sala, cu program de exercitii speciale pentru spate. Determinarea si perseverenta cu care am urmat aceste ore de fitness, de trei ori pe saptamana, timp de 10 ani, m-au facut sa imi revin aproape complet si mai departe, sa fac din sport un stil de viata.
Cred ca v-ati dat seama ca nu am inceput sportul de drag, ci din necesitate si de frica; pur si simplu am realizat ca nu voi putea sa imi revin niciodata fara miscare, ba mai mult, ca voi fi mereu predispusa la tot felul de alte accidente de acelasi fel. Ce sa spun? Daca as fi stiut toate astea dinainte, ma apucam de muuult de orice fel de sport care sa imi tonifice musculatura; nu realizam pe atunci cat de importanti sunt muschii din care suntem alcatuiti, ca ei consuma multa energie/calorii, ca fara ei sistemul osos nu are nici un pic de sustinere, fiind extrem de vulnerabil.
Pe langa asta insa, cantarul meu arata acum mai multe kilograme (se stie ca muschii cantaresc mai mult), am facut “spate” cum se spune, picioarele mi-au devenit mai groase in zona gambelor (coapsele in schimb nu sunt atat de musculoase precum mi-as fi dorit !). Dupa 10 ani de mers pe banda (alergare nu am voie) si de tras la aparate, am constatat ca acest tip de miscare nu ma mai satisface; ca nu mai e cazul sa adaug masa musculara si ca imi doresc altceva.
A fost suficient sa imi ies din ritm si sa intrerup mersul la sala pentru 3 luni (vara trecuta mi-am rupt un deget de la picior…groaznic!!!) si gata…decizia a fost luata. Fitness-ul nu ma mai atragea, trebuia sa incerc altceva.
Asa am inceput orele de yoga, la inceputul acestui an (am pus si 2 poze de la ora). Sunt sigura ca totul s-a intamplat asa cum si cand a trebuit. Acum un an-doi nu as fi fost pregatita mental pentru asta, o sa explic de ce. Voi scrie despre yoga un alt post, dar concluzia este ca nu mai pot trai fara miscare, face parte din viata mea. Acum stiu multe, am experienta si nu as repeta greseala din tinerete…sportul este sanatate curata!
Articole interesante:
- 5 tipuri de exercitii fizice pentru varsta 40+
- Eu si menopauza – de citit si daca ai 30 de ani !!!
- Ganduri la final de 2020
Iti place? Click aici sa ii dai share!
Buna World of leea, am trecut exact prin aceeasi experienta, stii deja, dar regimull de dupa operatie a fost urmatorul: primele 3 luni recuperare in apa (nu neaparat inot ci exercitii), apoi am facut recuperare cu antrenor kinetoterapeut specilizat pe probl de hernie inca un an de zile, daca nu si mai bine. Dupa fix 2 ani am mers la sala la fitness, mai devreme in nici un caz, unde am lucrat tot cu antrenor 1 an, iar recuperarea s-a facut in proportie de peste 90%, ceea ce pt o astfel de interventie este f bine. Parerea mea este sa urmezi un regin asemantor cu ceea ce ti-am povestit.
Buna, Dana. Iti multumesc pentru tot ceea ce ne inveti pe noi femeile si pentru ce iti dedici atat de mult timp pentru a ne raspunde. Nu vreau sa te deranjez prea mult, as vrea sa te intreb in legatura cu cremele/spray-urile autobronzante. Sunt bune sau rele pentru piele? Cum se folosesc? Adica, in sensul ca ar trebui sa folosesc inainte o crema hidratanta pentru corp? Mai sunt inca bronzata natural (am stat vreo 10 zile la mare in august) si as vrea sa mai improspatez bronzul natural cu cel artificial. Ce ma sfatuiesti? Iti multumesc anticipat.
P.S. Te-am vazut la tv, la un eveniment (lansarea unui videoclip al Nataliei Barbu, cred), aratai superb, ca intotdeauna, mult mai bine decat protagonista evenimentului (cu toata diferenta de varsta). Cand mai apari la vreo emisiune?
Buna Valy 🙂 , pana la acest mom. prod. autobronzante s-au dovedit a fi cele mai safe dpdv sanatate pt piele. Se face un scrub inainte, apoi se da cu o crema hidratanta, apoi crema autobronzanta.
Buna, Dana. Iti multumesc mult pentru raspuns. Iti doresc mult succes in continuare si multa sanatate. La fel si lui Andrei. Te-am vazut la emisiunea Oanei Roman (unde erai cu fiul tau), esti foarte, foarte frumoasa, din toate punctele de vedere (la fel si fiul tau). Iti doresc sa ramai mereu la fel de frumoasa si sanatoasa. Te pup si multe multumiri.
Si eu te pup si iti multumesc Valy 🙂 !