Iti place? Click aici sa ii dai share!
Asa cum spuneam, voi descrie destul de succint traseul, insistand pe ceea ce mi-a placut sau m-a impresionat in mod deosebit.
Calatoria in Peru a inceput la Lima, un oras care ni s-a aratat gri la prima vedere, cu putine zile insorite pe an, asa cum ne spunea ghida noastra. Chiar daca este situat la tarmul Pacificului (unde eu imi imaginam ca se poate face baie) , si ar putea beneficia de o plaja generoasa, oceanul este rece iar orasul este invaluit mereu in ceata si smog, poluarea atingand cote alarmante.
Insulele Ballestas, situate nu departe de Lima, sunt un ecosistem aparte, o colectie de roci de mai mici sau mai mari dimensiuni, in cadrul rezervatiei Paracas. Desi sunt oarecum aproape de Ecuator, insulele sunt traversate de apele curentului extrem de rece, Humboldt. Datorita acestui fapt, insulele sunt populate de lei de mare, pinguini pitici, pescarusi guano. De pe mare, din barca, se poate vedea cu claritate celebrul Candelabru, “inrudit” cu liniile Nazca.
Zborul deasupra liniilor Nazca a fost spectaculos; avioanele sunt foarte mici, de 6 persoane cu piloti cu tot, si fac tot felul de loopinguri astfel incat sa vezi cat mai clar geoglifele carora nu li s-a gasit pana acum o explicatie general acceptata.Fiind niste “desene” foarte mari (intre 20 si 200 m) si vizibile doar de la o anumita inaltime, din aer, se presupune ca au fost realizate de catre sau pentru fiinte care veneau din spatiu. Liniile Nazca, asa cum sunt cunoscute, sunt de fapt reprezentarile unor animale, umanoizi, pomi sau flori, pasari, chiar orca. Acestea au fost realizate intre 400 si 600 AD si aprtin acum Patrimoniului UNESCO.
In Arequipa, orasul alb, am stat 3 zile, m-a impresionat in mod special si mi-a ramas la suflet Manastirea Sfanta Catalina, partial deschisa publicului. Pe langa faptul ca este superb refacuta si pastrata, este si un loc unde pacea, linistea si lumina divina isi fac simtita prezenta in orice colt. Este un loc unde poti veni sa te regasesti, sa pui intrebari si sa primesti raspunsuri, sau unde pur si simplu sa stai tu cu gandurile tale.
Se obisnuieste ca din Arequipa sa se mearga o zi in Colca Canyon, pentru ca sunt doar 160 de km distanta. Dar cei 160 de km, in conditiile si pe drumurile din Peru se fac in 5 ore, sau pentru noi cel putin atat a durat. Colca Canyon (adancime 4160m) are urme pre-inase, este o vale superba, de doua ori mai adanca decat Grand Canyon din SUA si este celebra pentru zborul condorilor in zori de zi.
Nu se stie exact din ce motiv, condorii, pasari maiestuase in zbor, vin in aceasta vale si pur si simplu se lasa purtati de curentii de aer, plutind. De obicei vin dimineata, cu o oarecare precizie, intre orele 8.30 si 11. In 99 % din cazuri vin in fiecare zi, dar se intampla, fara explicatie logica, sa treca o zi, doua sau mai multe, in care sa nu apara nici macar unul.
Zborul condorilor este un spectacol fascinant, pe care vin sa il admire sute de oameni in fiecare zi. Am plecat din Arequipa cu noapte-n cap, adica la ora 4, pentru a ajunge punctuali la “intalnirea” din vale. Drumul dupa cum spuneam, greu, si la inaltimi destul de mari, adaptarea de la Arequia (2300m) la peste 4000 m mi s-a parut dificila, nu doar pentru mine, ci si pentru cei din jur. M-a ajutat Sorojchi, pastila special creata de peruani pentru raul de altitudine. Despre asta insa o sa povestesc in alt post, cu tipsuri de calatorie.
Ajunsi in canion, ne-am gasit locuri bune de vizionat si ne-am pus pe admirat si asteptat. Pasari colibri pe ici, pe colo, ciguleau nectarul celor catorva flori care cresc la astfel de inaltimi.
Dupa ora 11 am inceput sa intram intr-o usoara panica, nici un condor nu se ivise inca; mai rau, am intrebat paznicii locului si am aflat ca nu se aratasera de cateva zile….
(va urma 🙂 )
,.
Articole interesante:
Iti place? Click aici sa ii dai share!
Superb !
Astept tips uri din calatoria in Peru. Ma bazez pe ele :)). pupici dragi. daca se poate si recomandari de mancaruri….companii de zbor intern, … de evitat
Un capat de lume…superb!